Povestea lui Gheorghe Mois

de Florentina Vârtejanu

Avere: 24-25 milioane de euro
Reşedinţă: Satu Mare

Vârstă: 55 de ani
Domenii: imobiliare, construcţii, retail

 

Cunoscutul milionar a reuşit să îşi clădească averea şi reputaţia pe seama investiţiilor imobiliare. Provine din Negresti- Oas şi dirijează grupul de firme Castrum Grup,pe care l-a înfiinţat în 1992. Firma a acaparat mai multe fabric din ţara, scoase la privatizare. Mois a ajuns în scurt timp unul dintre milionarii în dolari ai perioadei post-decembriste, alături de personaje că Vuza, Tender şi alţi privilegiaţi ai sistemului. În urma unei investiţii de 12.000 de USD, Gheorghe Mois a înfiinţat Oas Corporation, firmă de reparaţii şi construcţii, care a funcţionat puţin timp. Castrum Corporation şi Castrum Electric au făcut lucrări pentru şcoli din judeţul Maramureş, reabilitări de drumuri naţionale, reparaţii de tribunale şi unităţi militare, au instalat 2.000 de kilometri de cablu pentru RomTelecom şi piloni pentru Conex şi Dialog. În 1998, Castrum Corporation a început să cumpere societăţi scoase la privatizare în diverse domenii, cele două cunoscând extinderea astfel. Castrum deţine jumătate din compania de taximetre Auto Cobalcescu din Bucureşti şi este dealer Renault . Grupul a mai achiziţionat societăţile Metecom Satu Mare (comerţ de produse nealimentare şi închirieri de spaţii comerciale), Vastex Vaslui (filatură, ţesătorie şi confecţii) şi Saturn Satu Mare (construcţii de maşini şi prelucrarea metalelor). Holding-ul lui Mois mai cuprinde firmă Econsult (produse software) şi SAS Grup (localizare autovehicule prin satelit).

Fiind o firmă specializată în construcţii de clădiri care a câştigat numeroase contracte de achiziţii publice,compania controlează noua societăţi răspândite în întreaga ţara, iar domeniile de activitate ale acestora cuprind o gamă largă, de la construcţii la localizarea autovehiculelor prin satelit. A reuşit în 2009 să închirieze spaţiile de birouri pe care le deţine în zonă Piaţă Victoriei. Parcul office, alcătuit din două imobile, a fost construit de la zero de Gheorghe Mois. Lucrările au fost finalizate la sfârşitul lui 2009. Investiţia lui Mois în Castrum Corporation Business Center a fost de 33 de milioane de euro. Aproximativ 17 milioane de euro au provenit dintr-un împrumut bancar, restul reprezentând aportul personal al omului de afaceri. Proiectul este format din două corpuri de şase, respectiv zece etaje. Gheorghe Mois (55 de ani) are trei fiice. Cea mai mare este parteneră sa în afaceri, iar cele mici, gemene, eleve de generală. Familia Mois locuieşte în Negresti-Oas, dar omul de afaceri are birourile la Bucureşti, unde petrece între trei şi cinci zile pe săptămână.

De fiecare dată când face declaraţii legate de afacerile şi averea sa, atitudinea să este una degajată. Cu zâmbetul pe buze se declară răbdător în ceea ce priveşte noua să investiţie într-un imobil de şase etaje, la o sută de metri de clădirea Guvernului : „Mai pot să aştept, nimic nu mă preseaza”. Este receptiv la  schimbările pieţei şi îşi doreşte să fie proprietar de hotel. Consideră că a descoperit o parte încă neexploatată în România. Apart-hotelurile lipsesc cu desăvârşire de pe piaţa Capitalei, iar turiştii preferă să plătească un preţ mai mic pe cazare în perioade economice dificile. Singurul operator internaţional cu acest profil, prezent în Bucureşti, este lanţul austriac Starlight Suiten Hotel. La nivel european, acesta mai este prezent în Budapesta şi Viena. Proiectul din Bucureşti are 78 de camere şi este parte a complexului Metropolis Center, care mai include spaţii comerciale şi de birouri. Printre investiţiile omului de afaceri se enumera şi 10 milioane euro în construcţia unei fabrici de conserve la Vaslui, proiect cofinanţat cu fonduri europene. Fabrica exportă mai mult de jumătate din producţie.  Îşi propusese sa deschidă la începutul lunii mai un centru comercial la Satu Mare, proiect de 6 milioane euro, cu o suprafaţa închiriabilă de 4.500- 5.000 metri pătraţi. În luna martie 2011, locul era închiriat în proporţie de 30%. Grupul a închiriat anul trecut către Sanador un proiect imobiliar dezvoltat în zona Victoriei din Bucureşti, unde compania de servicii medicale private a deschis un spital.

Gheorghe Mois a încercat extinderea afacerilor şi în afara ţării. Însă condiţiile nu i-au părut accesibile. Grupul Castrum cuprinde şi producătorul de textile Vastex Vaslui.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a se implica în campanii sociale de întrajutorarea ori acţiuni de voluntariat, nu am găsit articole care să indice existent lor din partea milionarului Gheorghe Mois. Anumite publicaţii susţin că grupul Castrum este îndreptat doar spre profit  din orice fel de bani şi atât, duc cu gândul la posibilitatea că personajul să fie de o moralitate îndoielnică. Cum Castrum este compania care a primit contractul privind recompartimentarea parterului Căminului de Garnizoană a Unităţii Militare 02547 din Bucureşti, obţinând un contract cu statul acesta a fost pus pe seamă legăturilor dintre el şi oficialii ministerelor apărării şi internelor, deşi compania trebuia exclusă din licitaţia care a avut loc la acel moment.

Din articolele oferite de presă, cert este că averea milionarului a sporit prin numeroase investiţii pe care el le-a făcut de-a lungul anilor mai ales în imobiliare. Nu se găsesc informaţii despre viaţa personală , educaţia ori familia sa.

 

 

Site-uri:

http://www.gazetanord-vest.ro/2010/09/27/trei-satmareni-in-topul-forbes-al-miliardarilor-din-romania/

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1729678-castrum-constructorul-armatei.htm

http://www.adevarul.ro/locale/satu_mare/Lucut-Mois_si_Lieb-cei_mai_bogati_satmareni_0_343166134.html

http://www.wall-street.ro/articol/Companii/101523/Omul-de-afaceri-Gheorghe-Mois-investeste-16-mil-euro-intr-un-centru-comercial-si-o-fabrica-de-conserve.html

http://www.adevarul.ro/forbes/Gheorghe-Mois-hotelier-vrea_0_124787572.html

http://www.gazetadecluj.ro/citeste/581-amenajare-cu-dedicatie-la-scoala-de-agenti-de-politie

http://www.forbes.ro/Familia-mois_0_415.html

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=728

 

 

Povestea lui Florin şi Doris Andronescu

de Florentina Vârtejanu

Avere: 17-18 milioane de euro
Vârstă: 54 de ani
Reşedinţă: Bucureşti
Domeniu: Servicii medicale

 

Inginer de profesie, Andronescu a absolvit în 1982 Facultatea Electrotehnică din Bucureşti. Până la Revoluţie a lucrat în domeniul de automatizări telecomunicaţii din cadrul IMSAT.

Imediat după revolutie, a sesizat că intreprinderile de stat aveau nevoie de birotică, iar la sugestia unor prieteni care nu au cerut plata în avans a bunurilor, a început să importe. Acea perioada a fost cea în care omul de afaceri şi-a descoperit “talentul de vanzator”. Adaugă şi că la acele timpuri era mul mai simplu. Omul de afaceri este cunoscut că fiind antreprenorul care dezvoltă business-uri pentru a le vinde. La sfârşitul anilor ‘90 înfiinţează Flanco Import Export (Flanco este acronimul pentru Florin Andronescu Company). “Am avut bani atât de la părinţi, cât şi personali pe care i-am pus la bătaie. Lucrurile se derulau cu o viteză ameţitoare la acea vreme. Toate lumea voia. Existau în întreprinderile de stat bugete de investiţii care trebuiau consumate până la sfârşitul anului pentru că altfel le pierdeau şi luau tot ce se putea lua”, îşi aminteşte omul de afaceri. Importa aparatură, telefaxuri, centrale telefonice, computere, centrale telefonice, computer la acea vreme, din Austria. La început avea doar un contabil şi un avocat. În 1992 a deschis primul magazin Flanco. Pe piaţă tocmai începuse distribuirea televizoarelor color. Tot din acea perioadă datează şi începutul colaborării cu producătorul de televizoare NEI, pentru că doi ani mai târziu să ajungă să ruleze jumătate din producţia companiei. Dezvoltarea afacerii în acea perioadă se făcea pe intuiţie, pe simţ comercial, “cine stătea să facă business planuri?” . “Apariţia primului magazin de electronice Flanco pe Moşilor, în acel văd comercial foarte bun, făcea că televizoarele să se vândă din camion. Se făceau cozi de dimineaţă”, mai spune Andronescu, care în acea perioadă stătea destul de mult în magazin. Piaţă cerea pentru că era lipsă de “orice”, astfel că a apărut şi concurenţă pentru că “nimeni nu te lasă să te desfăşori de unul singur”. În timp, cei de la care cumpărau produsele au permis un preţ bun pentru compania Flanco. În 2006 a avut loc fuziunea dintre Flanco şi Flamingo şi pentru Andronescu finalul unei afacerii începută cu 16 ani în urmă şi crescută până la o valoare de 70 milioane de euro. Cele mai recente investiţii ale sale sunt reţeaua de clinici private Sandor şi brokerul de credite Kiwi Finance. Un alt proiect este un broker de asigurări de sănătate Sanas. Printre investiţiile personale pe care le aminteşte se numără cele în imobilele pe care a cheltuit 4 milioane de euro în ultimii doi ani..

Motivul pentru care el şi soţia sa- Doris Andronescu- au ales să investească în clinică privată Sanador este observaţia că „Unul din cinci români se adresează acum sistemului privat”. Mizând pe propriile observaţii şi responsabilitatea mai ridica a românilor faţă de propriul job, propria familie, cei doi au reuşit să dezvolte acest business.

Se pare că singurul care nu a fost încă dat spre vânzare, ei luând în calcul variantă de a vinde un pachet minoritar de acţiuni, doar în cazul în care nu ar mai putea susţine financiar proiectul.  Ulterior, singurul acţionar al clinicii rămâne Dorin . Este de părere că acest proiect este unul pentru care să investească şi a ales s ail păstreze.  Însă implicându-se şi soţul său-Florin , acesta a avut de câştigat experienţă în sistemul de servicii private în domeniu sănătăţii.  În anii de când este implicat în acest business, a învăţat foarte multe despre afacerile din domeniul serviciilor medicale private, care nu se compară cu alte businessuri. El ar putea fi acum un „adviser” pentru alţi investitori, rol pe care însă nu şi-l doreşte. „O clinică nu vinde produse obişnuite, vinde servicii complexe. Din acest motiv, structură costurilor este foarte diferită de a unui business obişnuit, la fel şi structură veniturilor. Din perspectivă unui investitor, diferenţele sunt mari.

Cunoscutul antreprenor alege mai multe domenii de activitate şi alege să le vândă ulterior. Alege să facă acest lucru din dorinţa acestuia de a schimba continuu. Multe companii au fost dezvoltate de acesta în ideea vanzarii. „Evident că toate sunt facute pentru exit. Nu mi-am propus niciodată sa fac o afacere care să dăinuie vesnic cu mine la comandă şi în proprietatea mea“, explică. Iar argumentul său e simplu: „ Orice antreprenor care îşi trăieşte businessul câţiva ani de zile ajunge la un grad de saturaţie, de oboseală în businessul respectiv, în care nu mai vede nimic nou şi provocator. Trebuie să-ţi dai seama că acest moment va veni la un moment dat şi trebuie să te pregăteşti din timp să iesi”, spune . De aici se deduce atracţia faţă de noi domenii de fiecare data. Este instigat de noi orizonturi şi cred că se dovedeşte că acesta este unul dintre factorii care au contribuit la mărirea averii familiei. Tot mizând pe noi investiţii şi noi domenii de activitate, acesta este lucrul care l-a adus în top 300 Capital. Soţia sa a ales să se dedice unui singur proiect- clinica privată Sanador. Ea are şi contribuţii caritabile la diferite campanii de binefacere. Este membru voluntar al Fundaţiei  “Copii Sanatoşi”, ocupând funcţia de Prim Vicepreşedinte al Consiliului Director. De profesie este medic şi a dorit întotdeauna să dezvolte ceva de durată. Face parte din generaţia de medici care a “apucat şi condiţii mai proaste”. Este de părere că o femeie are success în afaceri cu responsabilitate, “seriozitate şi Dumnezeu să o ajute”. Diferenţa dintre ea şi soţul ei este astăzi sesizabilă: în timp ce Florin  alege să dezvolte afaceri pe care să le vândă, ea rămâne devotată aceluiaşi domeniu şi încearcă ascendenţa în sistemul de sănătate privat.

Site-uri:

http://www.zf.ro/companii/20-de-ani-de-capitalism-florin–de-la-perioada-in-care-televizoarele-se-vindeau-din-camion-si-bancile-erau-neprietenoase-la-cel-mai-mare-exit-4938379

http://moneyexpress.money.ro/articol_13624/__seria_noua.html

http://www.forbes.ro/Forbes-women-criza-ne-a-facut-mai-selectivi-in-alegeri_0_1335.html

http://www.forbes.ro/Florin-_0_511.html

http://www.revistamonden.ro/index.php?action=detalii2&ID=361

http://www.zf.ro/eveniment/precizare-dr-doris–este-actionar-unic-la-sanador-8165926

http://www.neplacideiletale.ro/articol_37866/-piata-serviciilor-medicale-private-valoreaza-aproximativ-400-500-de-milioane-de-euro-si-este-in-continua-crestere.html

Povestea lui Radu Tudorache şi familia

de Florentina Vârtejanu

 

Avere: 15 milioane de euro

Vârstă: 37 de ani
Reşedinţă: Bucureşti
Domenii: Farma şi imobiliare

Cei doi fii ai familiei Tudorache, Radu (37 de ani) şi Rareş (36 de ani), preluaseră practic frâiele afacerilor familiei.Ei deţineau, în proporţii egale, compania Newarch Investments a€“ entitate care controla toate cele 15 linii de business ale familiei. Ei au renunţat la funcţiile executive, fiecare linie de business având propriul manager. În 2006, grupul Montero îngloba 70 de companii în domenii diverse, de la farmaceutice la software şi de la real estate la import de utilaje. În acea vreme, Radu Tudorache Jr. încă mai avea părul lung, strâns într-o coadă la spate, şi asigură, împreună cu fratele său cu un an mai mic, Rareş, conducerea executivă a grupului. Între timp, Radu Tudorache jr. şi-a schimbat look-ul, s-a retras din operaţiunile de zi cu zi şi a făcut planul pentru regruparea afaceri lor.

Sintagmă „afacere de familie” nu e câtuşi de puţin o figură de stil pentru Radu Tudorache jr., coproprietar “împreună cu fratele său Rareş” a ceea ce până nu demult era grupul Montero, un business de 150 de milioane de euro care în 2007 a căpătat ambiţii regionale. El este de părere că  „In România mai toţi se laudă că au fost primii, că au plecat de la zero”. Când povestea istoria de şapte decenii a antreprenorilor Tudorache începea cu străbunicul său care a pornit o “afacere cu caruţe”.  Fiindcă afacerea nu a mai funcţionat, s-a îndreptat către mori. Ţine să facă observaţia că “spiritul antreprenorial este foarte puternic la noi”. Prima lecţie aplicată de business pe care a primit-o a fost de la tatăl său, fondatorul lanţului de farmacii Remedio.  În anii care au urmat, afacerile au crescut de  la o farmacie la un grup de 70 de companii. După cum şi susţine, întradevăr spiritul antreprenorial în familia Tudorache este puternic.  După ani, când companiile din grupul lor de afaceri a sporit considerabil că număr, cei doi s-au retras din funcţiile de conducere ale vreuneia. Îşi doresc să gândească mai mult strategic şi să aducă firmele într-o ligă superioară.

Odată cu preluarea afacerilor de către cei doi fraţi au intervenit şi schimbările pe care  aceştia au dorit să le facă. Prima a fost cea de nume: Montero a fost înglobat alături de farmaciile Remedio , proiectele imobiliare, firma de soft, producţia de dispozitive medicale, importul de utilaje industriale, precum şi restul firmelor mai mici, într-un holding numit Newarch Investments(fond  de investiţii).

Radu şi Rareş Tudorache sunt reprezentanţii celei de-a patra generaţii de antreprenori ai familiei şi sunt puşi pe ordine într-un business care se ramificase şi dezvoltase atât de mult încât avea nevoie de o gândire strategică. Cei doi reuşesc să facă acest lucru. În plus ei au ocazia să îşi exerseze spiritul antreprenorial , lucru care li se pare foarte interesant. Sunt atraşi de ideea generaţiilor care preiau aceleaşi afaceri. Radu Tudorache delara : „Prima generaţie munceşte şi creează, a două generaţie munceşte şi ordonează, iar a treia cheltuieşte… Eu sunt a două generaţie renăscută. Să vedem care va fi modelul de trecere a afacerilor către copii”. Anul 2009 nu a fost unul plin de reuşite pentru cei doi fraţi şi averea familiei. Montero nu a mai ţinut pasul şi a ieşit din rândul marilor distribuitori de medicamente. În 2010, familia Tudorache, proprietara companiei, se confruntă cu o problemă şi mai usturătoare: insolvenţa. În primele săptămâni ale anului 2010, după un 2009 care a scuturat din temelii mediul de afaceri, Montero, cea mai mare companie din grupul Newarch Investments controlat de familia Tudorache, intră oficial în insolvenţă. După 17 ani de creştere continuă “firma ajunsese în 2008 la afaceri de 74,5 milioane de euro, proprietarul brandului Remedio are datorii către furnizori şi instituţiile finanţatoare de peste 30 de milioane de euro. În 2009, cifra de afaceri s-a înjumătăţit (36,5 milioane de euro), iar din 510 angajaţi au rămas doar 340. În 2010, numărul angajaţilor a scăzut sub 100. Deşi business-ul principal îl reprezenta industria farmaceutică, Tudorache intenţiona în 2007 să între şi în marea ligă a investitorilor imobiliari.

Arătându-se atraşi de antreprenoriat fraţii Tudorache erau interesaţi de dezvoltarea strategiilor prin care compania lor ar putea întră în topul celor mai bune firme din domeniile în care activează. Au căutat soluţii de extindere fie prin creştere , fie prin achiziţii. Au folosit modelul unui grup islandez cu afaceri de 550 milioane de euro. Se pare totuşi că planurile de marketing şi strategiile alese de ei au dat greş. În februarie 2010 a devenit oficială intrarea în insolvenţă a companiei Montero SA, cea mai mare afacere din grupul Newarch Investments controlat de familia Tudorache. Unii sunt de părere că şi managementul greşit condus de Radu Tudorache după retragerea lui Rareş în 2006 a condus la insolvenţă companiei în 2010. Oricare ar fi fost motivele  care au dus la faliment, cei doi nu s-au dovedit a fi buni strategi aşa cum se descriau în 2006.

Se pare că ultima generaţie dintre cele trei care se succed şi se completează, nu va mai găsi şi Montero SA în picioare. Însă cum cei doi fraţi au ales să înveţe din experienţa familiei, vor găsi cu siguranţă resursele din care să se poată îndrepta către alte orizonturi, alte domenii de afaceri.

Site-uri:

http://moneyexpress.money.ro/articol_11818_16/cover_story___schimbarea_la_fata_a_afacerilor_marca_tudorache.html

http://moneyexpress.money.ro/articol_20972/din_culisele_montero__cea_mai_mare_insolven__a_din_industria_farmaceutica_locala.html

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/probleme-in-piata-farma-montero-a-intrat-in-insolventa-132024.html

http://moneyexpress.money.ro/articol_11818_16/cover_story___schimbarea_la_fata_a_afacerilor_marca_tudorache.html

http://www.wall-street.ro/articol/Companii/39497/Afacerile-familiei-Tudorache-150-mil-euro-in-2007.html

Povestea lui Nicolae Palfi

de Florentina Vârtejanu

Avere: 62-65 milioane de euro
Vârstă: 53 de ani
Reşedinţă: Harghita
Domeniu: producţie de apă minerală, bere, cafea

 

Nicolae Palfi este al doilea mare acţionar al Romaqua şi actualul vicepreşedinte al grupului. A intrat în afaceri alături de Octavian Creţu încă de pe vremea preluării Comchim, companie care se ocupa cu distribuţia de produse chimice şi materii prime pentru laboratoare. Cu timpul aceştia au început să se gândească la producţie şi iniţial au luat în calcul medicamentele, însă planurile nu s-au concretizat. Mai târziu le-a venit ideea cu apa minerală.  S-au mişcat repede. La doi ani de la privatizarea Comchim au ajuns să preia fabrică de îmbuteliere a apei minerale Borsec din judeţul Harghita. Numele a fost schimbat ulterior în Romaqua Holdings. În timp, au făcut din Borsec cel mai mare producător pe piaţă internă, cu o cotă de peste 20 de procente. Urmând exemplul altor companii, cei doi au decis să-şi extindă portofoliul de produse. Au urmat băuturile răcoritoare, iar apoi berea. Se pare că au fost idei bune, din moment ce la bere au ajuns la o cotă de circa 5% după primul an, iar la sucuri la 20% pe segmentul pe care firma este prezentă, după trei ani de la lansare. Ultima noutate în portofoliu este băutura energizantă Giusto Elektrik. Cei doi acţionari ai Romaqua mizează pe preţul mai mic în comparaţie cu oferta concurenţei, pentru că băutura se îmbuteliază pe linia de doze Albacher. Cea mai mare investiţie realizată de grup a fost făcută la Sebeş şi a vizat fonduri de circa 40 milioane de euro, din care 30 milioane de euro au provenit dintr-un credit obţinut de la Banca Comercială Romană. Tot în acelaşi an, au mai fost inaugurate unităţi de producţie la Borsec, judeţul Harghita (apa minerală) şi Buşteni (băuturi răcoritoare). Pe lângă producţia de apa şi de bere, Romaqua este specializată şi în fabricarea cafelei, deţinând brandul Metropolitan.  În 2009, compania Romaqua Group a înregistrat o cifra de afaceri de 125,8 de milioane de euro, în creştere cu circa 30% faţă de anul anterior. Palfi deţine alături de Octavian Creţu circa 90% din acţiunile companiei Romaqua Group Borsec, cel mai mare producător intern de apă minerală.

Pe timpul crizei, Nicolae Palfi declară că a fost pus pentru prima oară în situaţia de “a nu mai înţelege nimic”.  Însă Romaqua a trecut cu bine de criza economică. Oricum, milionarul este de părere că “Generaţiei noastre i-a fost dat să treacă prin toate. Am trecut prin comunism, am trecut şi prin cutremure. Acum am dat de criză. Criza ne-a adus foarte multă experienţă şi ne-a adus cu picioarele pe pământ ”. Unele publicaţii îl descriu ca fiind un om “modest şi de bun simţ”.  Probabil că fiind un om care a fost nevoit sa treaca prin toate lucruile pe care le enumeră, a reuşit să obţină experienţă pe seama lor şi consideră că sunt lucruri de menţionat, care au cotribuit la creşterea personală.

Internetul nu oferă suficienţe informaţii despre omul de afaceri Nicolae Palfi,astfel încât să putem deduce mai multe lucrui despre personalitatea sa, ori factorii care l-au ajutat în creşterea propriei averi. Publicaţiile media nu conţin date despre familia sa ori despre implicarea acestuia în campanii de întrajutorare.

 

Site-uri:

http://www.forbes.ro/Nicolae-palfi_0_251.html

http://www.ziarulprahova.ro/stiri/realitatea-zilei/34112/dreptul-la-opinie

http://www.cronicavip.ro/cronicavip/article.php?article_id=67537

 

 

 

 

 

 

 

Povestea fraţilor Lepădatu

de Florentina Vârtejanu

 

Eugen şi Liviu Lepadatu

Avere: 34-36 milioane de euro

Reşedinţă: Bucureşti
Domeniu:  distributie IT

 

De cele mai multe ori, concurenţa este cea care reuşeste să stimuleze creşterea companiilor. Din orgoliu, cele mai multe companii îşi fac din depaşirea anumitor companii un ţel. Însă pe piaţa de distribuitori de IT&C din România, fraţii Lepadatu s-au aliat cu competitorii, hotărâţi ca astfel să  “treacă criza”. Eugen şi Liviu Lepădatu care deţin afacerea de distribuţie IT&C Tornado Sistems au decis să colaboreze cu RHS Company. Au observat ce anume s-a întâmplat în afara graniţelor şi au hotărât să aplice din experienţa altora, în Elveţia,în vârful clasamentului distribuitorilor IT&C găsindu-se companii compuse din alianţa a trei competitori.

Absolvenţi ai Facultăţii de Electrotehnică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informatiei din Bucuresti, Eugen si Liviu Lepadatu au fost repartizati in 1986, respectiv 1988 la şantierul Naval Constanta (SNC), unde reparau echipamente pentru vapoare, echipamente de navigatie, radare, sonde ultrason, antene radio sau echipamente de masurat viteza.

Eugen Lepadatu declara ca “Nu avea mare legatura cu ce învăţasem la facultate, dar mai ales cu programarea care ne pasiona”. În 1990 a inceput sirul de actiuni care urma sa ii conduca catre success. A achizitionat de la un prieten un computer personal Sinclair Spectrum, pentru care a platit un pret de sase-sapte ori mai mare decat salariul sau pe o luna si a inceput sa invete singur limbaje de programare in timpul liber. A invatat Paradox Application Language, iar pasul urmator a fost să realizeze o prezentare pentru directorii de la SNC, în incercarea de a le demonstra ca programele folosite sunt invechite si că activitatea ar putea fi îmbunătăţită daca ar fi folosite alte calculatoare si aplicatii.”Asa am trecut eu si Liviu din fabrica, într-un birou, unde lucram pe doua computere “, povesteşte Eugen Lepadatu care, pe lângă activitatea de la serviciu, începuse să dezvolte o aplicaţie de gestiune a stocurilor, proiect la care a lucrat in timpul liber.

Compania Tornado s-a nascut dupa ce fraţii Lepadatu au caştigat o liciţatie pentru livrarea aceluiasi tip de program. La licitatie au participat si alte 14 firme,iar ei sunt de parere ca au castigat doar pentru că aplicaţia lor avea un design mai atrăgător. Cu baii incasati, au plecat de la şantierul Naval şi au înfiinţat Tornado. Au ales numele inspirati de denumirea unor avioane britanice de razboi.

Eugen s-a ocupat de de dezvoltarea de programe, iar Liviu cumpăra din Braşov calculatoare pe care le aducea cu o maşina câstigată de unul din bunici la CEC şi pe care le revindea, profitul ajungând în scurt timp mai mare decât salariile pe care le aveau inainte. Ulterior s-au specializat pe reţele şi echipamente de comunicaţii. Tornado a avut o solicitare de la Murfatlar pentru o reţea de cinci calculatoare. “A fost usor să cumpărăm componentele, mai ales că de la un punct, partea de retail fusese extinsă la import de diferite componente. Problema a fost ca nu aveam de unde să luam sistemele de operare necesare pentru reţea. În Constanţa nimeni nu mai facuse reţele înaintea noastră cu resurse proprii”, afirmă Eugen Lepadatu.

Fraţii Lepadatu au apelat la o firmă americană de unde aveau în plan să procure componentele necesare  pentru desenarea şi realizarea unei reţele de fibră optică (5 km de fibră) pentru Fabrica de Ciment de la Medgidia. Aceasta a fost cea mai mare realizare de la acel moment pentru Tornado. Pentru că nu prea exista precedent în România, iar cei care ştiau ce înseamnă reţea pe fibră optică erau prea puţini,au profitat de acest lucru. De acolo au plătit un specialist care a venit să le facă training şi să le explice necesarul de echipamente, iar după ce au terminat proiectul, au inceput să fie căutaţi. “Din 1997 am deschis un birou si in Bucuresti – intai intr-un apartament in Drumul Taberei, iar apoi am cumparat cladirea actuala din Bucurestii Noi”, spune Eugen Lepadatu despre perioada in care a inceput sa extinda din ce in ce mai mult importurile si distributia, indepartandu-se astfel de la segmentul de retele pe care erau specializati.
O încercare a facut Tornado şi pe segmentul de retail in 1992, un model de pe urma caruia au avut mai tarziu de castigat companii precum K Tech Ultra Pro, Flamingo sau Depozitul de Calculatoare, insa magazinul din Constanta nu a avut un succes prea mare, iar costurile operationale erau destul de mari. In 2003 au revenit la modelul de retail, Tornado incepand dezvoltarea Twister ca o retea nationala de distributie prin magazinele detinute de parteneri, concept transformat in franciză patru ani mai tarziu. Retailul a ramas insa în plan secundar, directia principala ramanand distributia. “Nu poti combina cele doua linii de business pe termen lung, iar de problema asta s-au lovit si altii in piata”, spune Lepadatu, facand referire la aceiasi Flamingo sau K Tech.

Astfel s-a infiintat Tornado, cel mai mare distribuitor IT&C din Romania in 2007, cu o cifra de afaceri de aproape 100 de milioane de euro. În 2008 însa a fost o lovitura pentru compania care a coborat tocmai pe locul cinci, cu afaceri de 63 de milioane de euro si pierderi de peste 5 milioane de euro. “Ce s-a intamplat? Evolutia naturala era ca Tornado sa fie condusa de un manager strain, care sa aiba experienta si viziune pe termen lung. Noi ne-am indepartat atentia dinspre companie, lasand-o pe mainile unui manager austriac cu rezultate foarte bune, dar care nu s-a putut adapta modelului romanesc”, explica Eugen Lepadatu.” A fost cumva o serie de circumstante nefavorabile”, completeaza Liviu Lepadatu.

În 2010 şi-au dorit o contribuţie importantă în domeniul imobiliar. Fraţii Lepadatu deţin proprietăţi imobiliare (35 de hectare) în jurul Bucureştiului despre care apreciază că ar valora în jur de 30 de milioane de euro. Cu toate că se înşiră aceste cifre vorbind despre cei doi fraţi, nu există date cu privire la implicare în campanii de întrajutorare ori voluntariat.

“Problema e că nu multe companii au coloană vertebrală, platformă comună necesară pentru a realiza o fuziune sau o integrare operaţională”, crede Eugen Lepadatu. “Iar să începi un proiect strategic în plină criză s-ar putea să fie prea târziu”, continuă Liviu Lepadatu, explicând că dacă integrarea între Tornado şi RHS nu s-ar fi făcut, opţiunile de depăşire cu bine a crizei economice ar fi fost aproape de zero. Cei doi fraţi dau dovadă de multă deschidere către nou. Acest lucru şi receptivitatea la a se alia cu competitorii pentru a reuşi să facă faţă crizei sunt trăsături care au adus numai avantaje afacerii celor doi fraţi. După cum chiar ei declară, nu orice companie are coloană vertebrală de a face o astfel de mişcare, iar asemenea acţiuni sunt de admirat. În plus, cei doi fraţi se completează În replici asa cum o fac şi în afaceri. Averea lor este rezultatul implicării şi muncii în echipă.

Site-uri:

http://www.businessmagazin.ro/printare/cover-story/lectie-in-it-fa-te-frate-cu-competitia-ca-sa-treci-criza-5058757

http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/40245/Seful-Tornado-Sistems-Dupa-consolidarea-din-Bulgaria-ne-extindem-in-tarile-din-jurul-Romaniei.html

http://www.wall-street.ro/top/IT-C-Tehnologie/72897/Cei-mai-bogati-10-romani-din-IT-au-afaceri-de-peste-un-miliard-de-euro/3/8-Fratii-Eugen-si-Liviu-Lepadatu-Tornado-Sistems-32-de-milioane-de-euro.html

http://www.zf.ro/business-hi-tech/tornado-fara-integrare-era-aproape-imposibil-sa-depasim-cu-bine-criza-5048777/

 

 

 

 

 

 

Povestea lui Bogdan Piţigoi

de Florentina Vârtejanu

Avere: 34-35milioane de euro
Vârsta: 41 de ani
Reşedinţă: Iasi
Domeniu:  Auto, comerţ, confecţii

 

Bogdan Toporaş Piţigoi (17 august 1969) este cunoscut pentru afacerile din domeniul auto, zonă economică în care este asociat şi cu Ion Ţiriac.

Fiu de avocat şi absolvent de Drept, miliardarul ieşean Bogdan Piţigoi are pielea tăbăcită de afaceri în ultimii 17 ani. A început afacerile în urmă cu 18 ani, student fiind, cu distribuţie pe segmentul alimentar. A intrat apoi pe segmentul auto, în 1999, pentru mărcile grupului Ţiriac, şi a ajuns la o cifră de afaceri, pe Tester Casa Auto Iaşi, de 58 de milioane euro, pe 2009 (24 de milioane euro la sfârşitul anului trecut).

Alte două noi businessuri s-au adăugat, în timp ce afacerile cu maşini s-au extins la zece mărci distribuite în total: producţia de confecţii şi imobiliarele. Bogdan Piţigoi se pregăteşte acum, contra curentului, să inaugureze un mall de business în Iaşi, cum îi place să-l numească, primul de acest tip din Moldova. „Va fi un loc în care omul de afaceri să găsească absolut tot ceea ce îi trebuie, ca logistică şi chiar timp de relaxare”, explică Piţigoi.

Este unul dintre cei mai mari dealeri auto din Moldova, partener cu Ion Ţiriac în vânzarea maşinilor de lux. A confecţionat o afacere cu haine de business, împreună cu nişte prieteni din copilărie, din care s-a născut, în urmă cu cinci ani, brandul Sense. Cu prietenii săi, familia Chiriac, s-a orientat către afacerile cu automobile populare (Dacia şi Nissan), care l-au ajutat să reziste crizei. A cumpărat terenuri în Iaşi, folosindu-le pentru a construi clădiri de birouri, showroomuri şi depozite. Tatăl său, Lucian Piţigoi, un celebru avocat din Iaşi, l-a învăţat să facă afaceri, ajutându-l la mijlocul anilor ’90 să-şi deschidă o reţea de distribuţie de produse de larg consum. Asa s-au desfasurat anii sai de ucenicie. Obiectivul său este să rămână prima opţiune a clienţilor din Iaşi pentru mărcile  pe care le reprezintă.

Bogdan Piţigoi a păşit cu precauţie pe terenul afacerilor imobiliare. N-a urmat exemplul lui Ţiriac, care a suferit profund în acest domeniu, potrivit „Forbes 500 Miliardari“, care l-a plasat pe locul şase, în scădere cu patru locuri faţă de anul 2008. Pitigoi a început să cumpere terenuri încă din 1994. În prezent, are în jur de 25 de hectare, toate în Iaşi. Recunoaşte că nu se pricepe la speculaţii imobiliare, de aceea a preferat să investească în spaţii de birouri, depozite şi showroomuri. Acum se pregăteşte să construiască pe 10.000 de metri pătraţi un centru de afaceri modern, cu o arhitectură futuristă, adresat microîntreprinderilor, IMM-urilor, dar şi companiilor mari. Conceptul este nou şi deja stârneşte controverse printre prietenii şi competitorii lui Piţigoi.

Acum doi ani firma Caremil Roman, societate la care Bogdan Piţigoi este asociat cu familia Chiriac, a îmbrăcat lotul feminin al României pentru Jocurile Olimpice de la Beijing. Un contract care s-a ridicat la 150.000 de lei, încheiat între Caremil şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Influenţa lui Ţiriac a fost determinantă în această afacere.

Milionarul se declara o persoana multumita. Isi aduce aminte de vorbele mamei sale si zambeste: „Uite ce mare noroc ai avut şi cum te-a ajutat Dumnezeu să ai o meserie pe care să o faci cu pasiune! Ai ajuns să faci ce ţi-a plăcut ţie dintotdeauna”. Ii place sa petreaca timpul liber alaturi de familia sa si sa practice sporturile care il pasioneaza. Plăcerile sale sunt automobilismul, motociclismul, schiul, tenisul şi excursiile. In incercarea de a se descrie, declară: „Sunt pasionat de caii-putere atât datorită faptului că am fost campion de karting în copilărie, cât şi prin prisma afacerilor pe care le conduc“.

Crede ca afacerea proprie şi voluntariatul reprezintă mixul spre care orice student preocupat de viitorul său ar trebui să încline. Este de parere ca in partidele politice insa tinerii o duc prost. “Tinerii sunt tinuti in vitrina, pentru a se arata cat de mult sunt preocupate partidele de problemele generatiilor care vin. In realitate, ei nu primesc functii in organismele de conducere, nu iau parte la mecanismul de decizie, sunt schimbati rapid atunci cand dau semne ca au idei necorespunzatoare cu linia promovata de seniori. Din pacate, tinerii o duc prost in partidele politice, iar pentru a promova, ceea ce se intampla destul de rar, trebuie sa capete protectia unui senior caruia ii copiaza felul de a actiona, crezand ca asta este singura sansa de a avea succes in cariera politica”, spune Bogdan Pitigoi.

Omul de afaceri pare sa fie destul de mândru de realizarile sale. Pe plan financiar, ascendenţa a fost posibila si cu ajutorul tatălui său, dupa cum recunoaşte. Îşi începe activitatea din dorinţa de a oferi ceva nou pe piaţă, dar şi din pasiune pentru automobile. Este un om care crede în potenţialul tinerilor şi îi îndeamna să acţioneze în atingerea propriilor ţeluri.

Milionarul este o persoană care se poate adapta la schimbarile pieţei. Susţine că „Dacă vrei să ai succes trebuie să te reinventezi, să fii diferit” iar o astfel de atitudine impreuna cu optimismul l-au ajutat in a trece peste criza. A privit criza ca pe o experienţă interesantă.

 

Site-uri:

http://www.financiarul.ro/2007/09/07/milioane-de-euro-pentru-baietii-destepti-din-regiunea-nord-est/

http://www.ziaruldeiasi.ro/economic/opt-ieseni-in-topul-celor-mai-bogati-romani~ni3icu

http://www.forbes.ro/Combinatia-ideala-afacere-proprie-si-voluntariat_0_1364.html

http://www.forbes.ro/Business-intr-o-permanenta-schimbare_0_1528_4000.html

http://www.forbes.ro/Bogdan-pitigoi_0_250.html

http://www.forbes.ro/Pe-cont-propriu_0_817.html

Povestea lui Liviu Jitea

de Florentina Vârtejanu

Avere: 140 milioane de euro
Vârsta:
Reşedinţă:
Domeniu: 

 O familie de vrânceni care a intrat în premieră în topul celor mai bogaţi români este Liviu şi Florenţa Jitea, care în 2009 au făcut parte oficial din Topul 300 al revistei Capital, pe locul 79, cu o avere estimată la 140 milioane euro, în special din industria vinurilor, cu firma Vinexport, dar şi cu alte afaceri colaterale. Liviu Jitea, cunoscut ca un „magnat al alcoolului”, este singurul vrincean care a intrat oficial anul trecut în TOP 300 al revistei Capital, prezentat că fiind unul dintre cei cinci noi jucători „de succes” din businessul românesc. El este proprietarul combinatului de vinificaţie Vinexport SĂ Focşani şi al fabricii de alcool Trust LF. Omul de afaceri, implicat în noua firme, face bani şi din alte afaceri, fiind între altele şi proprietarul Vranlact SA, firmă care asigură produsele lactate din programul guvernamental. De loc din Coteşti, Liviu Jitea este văzut că un afacerist cu greutate al judeţului.

Liviu Jitea deţine firma de vinuri Vinexport SA şi şi-a sporit averea în 2009 cu 55 milioane de euro, ajungînd pe locul 42 în Top Capital 300 cei mai bogaţi romani” ,de pe locul 79 pe care figura în ediţia de anul trecut a aceluiasi clasament astfel, cu averea sa, Jitea îi surclaseaza pe mai titraţii afacerişti autohtoni Adrian Sîrbu, Silviu Prigoană sau Dan Diaconescu.

Vinexport SA Vrancea moşteneşte o tradiţie de 62 de ani în producţia de vinuri. Fructexport, aşa cum se numea în 1949, cînd a fost înfiinţată, avea ca obiect de activitate exportul fructelor şi al vinurilor. Din 1967 societatea şi-a schimbat denumirea în Vinexport, fiind construită cu ajutorul şi participarea unor firme din Franţa, tot în 1967 a început construcţia fabricii actuale a companiei. Din 1987, societatea a început să producă şi pentru piaţa internă. După Revoluţia din ‘89 societatea a intrat în declin datorită contextului economic şi a schimbărilor repetate la nivel de acţionariat, conducere şi organizare. Activitatea s-a orientat în primul rînd spre piaţa internă sub numele de Vinicola SA Focşani. La sfîrşitul anului 1999, societatea a vîndut majoritatea activelor şi cu un nou acţionariat, a luat fiinţă SC Vinexport SA. Conform site-ului companiei, începînd cu anul 2000 societatea se află pe un drum ascendent, avînd o cotă importantă de piaţă în România, plasindu-se pe locul 5- 6 din punct de vedere al volumului productiei”. Între oamenii de afaceri Liviu Jitea şi Victor Istrate se consumă de cîţiva ani un litigiu comercial şi cu privire la folosirea mărcii Vinexport.

În topul celor mai bogaţi români se înscrie şi Luchi Georgescu, proprietară Vincon SA Vrancea, cu o avere de 40 milioane euro. Nici “Regii asfaltului” nu sînt mai prejos şi au ţinut pasul cu criza. Dorinel Umbrarescu (Spedition UMB şi Tehnostrade )şi Corneliu Istrate (Vega 93) care derulează mai multe lucrări de asfaltare în Vrancea figurează la rîndul în primii 100 de oameni de afaceri în “Top Capital 300” ediţia 2010.

Compania cea mai importantă a grupului deţinut de Liviu Jitea, Vinexport SA Focşani, a reuşit să-şi mărească exporturile către ţări precum Italia, Spania şi China, volumul exportului ajungînd la 10% din cifra de afaceri. Această performanţă a fost posibilă şi datorită obţinerii locului întîi în cadrul unui concurs de degustări organizat în China, la Tirgul Interwine din Guangzhou, prin marca de vin Gurban. La capitolul profit, Vinexport stă însă, potrivit datelor depuse la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), nu tocmai bine: a inregisitrat pierderi de aproape 700.000 de euro în 2009. Nici alte firme din cadrul trustului nu o duc rău, precum Trust LF Trade SRL, care a înregistrat o crestrere a cifrei de afaceri cu 25%, dar şi a cotei de piaţă în domeniul băuturilor alcoolice, cu 50%. Şi firma de distribuţie Rodistrib SRL Focşani şi-a mărit cifra de afaceri cu 40% şi are un profit apropiat faţă de cel din anul anterior: 100.000 euro. Vranlact, firmă aflată tot în portofoliul omului de afaceri focşănean, a realizat un profit de 200.000 euro în 2009, raportat la o cifră de afaceri de 2,5 milioane euro. Milionarul Jitea şi-a permis şi investiţii pe criză, de cinci milioane de euro. Liviu Jitea şi-a făcut intrarea în premieră în Top Capital anul trecut, pe locul 79, cu o avere estimată la 85-90 milioane euro. Liviu Jitea are 43 de ani, este căsătorit şi are doi copii.

Despre viaţa personală nu se gasesc mai multe informaţii decat cele oferite mai sus.

Exista însă informaţii despre implicarea acestuia în dosarul “prăduirii” Vinexportului. Omul de afaceri se face vinovat de folosirea cu rea credinţă a bunurilor firmei.

Site-uri:

http://www.vrn.ro/afaceristul-de-%E2%80%9Ctop-300%E2%80%9D-liviu-jitea-inculpat-in-dosarul-%E2%80%9Cpraduirii%E2%80%9D-vinexportului-i

http://www.ziare.com/focsani/firme/pag4

http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=53697

Povestea lui Corneliu Idu

de Florentina Vârtejanu

Avere: 115 milioane de euro
Vârsta: 61 de ani
Reşedinţă: Constanţa
Domeniu:  Shipping

 

Omul de afaceri Corneliu Idu este născut în anul 1950, în judeţul Constanţa. Shipping-ul i-a adus căpitanului de navă Corneliu Idu averea de 130 de milioane de euro. Este cunoscut ca fiind unul dintre cei 14 oameni din judeţul Constanţa, cei mai bogaţi din România,ocupand locul întai printre acestia.  Idu s-a axat pe investiţii diversificate,iar cele mai relevante sunt în domeniul shipping-ului. Comvex Constanţa (una dintre afacerile în care Idu este acţionar majoritar) este unul dintre cei mai importanţi operatori portuari de la Marea Neagră. Publicatiile media acorda mai multe informatii despre trecutul agitat al omului de afaceri. A fost director al companiilor maritime CNM Navrom si CNM Romline. A fost acuzat de abuz în serviciu si de crearea unui prejudiciu de peste 14 milioane de dolari, prin vanzarea navelor, in urma unei licitatii internationale, cu tot cu combustibilul aflat la bord (peste 15O.OOO litri motorina si 1,5 milioane litri de pacura). A beneficiat de doua prescrieri spectaculoase in dosarele care au pus flota Romaniei pe butuci. Dupa doisprezece ani de amanare, inculpatul a fost exonerate de toate acuzaţiile şi învinuirile.

În 2008, an considerat de patron ca „perioada de investitii”, a fost sporită capacitatea de manipulare a minereului de fier, prin achiziţionarea unor utilaje de ultima generaţie. Investiţia a fost pregătită pentru o eventuală atragere a gigantului siderurgic austriac Voestalpine la Constanţa, însă, din cauza recesiunii, acest lucru nu s-a mai putut realiza. Corneliu Idu deţine şi o serie de proprietăţi imobiliare ce contribuie substanţial la întreagă sa avere.

La sfârşitul anului 2008, când se ciocneau cupele de şampanie, Corneliu Idu nu anticipa ce avea să-l aştepte în 2009. Planurile sale de business nu includeau ruptura firmei Comvex, al cărei acţionar majoritar este, de gigantul Arcelor Mittal, principalul său client. În afară de participaţiile sale la companiile Comvex, Idu Shipping şi Octogon, Idu mai deţine proprietăţi imobiliare, evaluate la câteva milioane de euro. Afaceristul a investit 5 milioane de euro şi în domeniul sportului, în Club Idu din staţiunea Mamaia. În anul 2010 s-a hotărât să se lanseze şi în asigurări şi a înfiinţat United Insurance Brokers- Broker de Asigurare SRL.

Cunoscutul om de afaceri nu apare în media cu multe donaţii ori campanii de întrajutorare socială. Însă este sponsorul jucătoarei de tenis Simona Halep, după cum aceasta declară într-un interviu.  Unele articole din presa susţine ca aceasta este o modalitate de “a-şi spăla păcatele” şi de aceea decis să investească într-un modern centru de tenis de câmp în staţiunea Mamaia şi se implică serios în sponsorizarea tinerelor talente din acest sport.

Transportul de marfuri pe apă – maritim şi fluvial – rămâne însă pasiunea de suflet a lui Corneliu Idu. Dovada stă faptul că firma Idu Shipping & Services, înfiinţată încă din 1997, produce anual milioane de euro şi efectueaza peste 4OO de voiaje pe mare. Omul de afaceri a preluat în 2008 controlul asupra operatorului portuar Comvex Constanţa printr-un lanţ de firme pe care le controlează.

Una dintre calităţile definitorii ale patronului este discreţia, fapt pentru care evită să atragă atenţia pe oriunde s-ar afla. Tocmai de aceea, articole care să ofere informaţii personale despre acesta nu există.

Site-uri:

http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/actualitate/cornel-idu-isi-face-firma-de-asigurari-23681.html

http://www.replicaonline.ro/idu-s-a-combinat-in-afaceri-cu-iranianul-implicat-in-scandalul-fregatelor-4147/

http://www.qmagazine.ro/articole/1310/topul-bogatasilor-de-la-malul-marii.html

Povestea lui Gheorghe Bosînceanu

de Florentina Vârtejanu

Avere: 200 milioane de euro
Vârsta: 55 de ani
Reşedinţă: Constanţa
Domenii: industria navală, turism, media

 

Gheorghe Bosînceanu este nascut in Constanta in anul 1956. Cum accesul la informatii privind educatia si copilaria sa este limitat, am ales sa incep prin a nota debutul sau in afaceri.

Ajuns armator şi operator de nave la începutul anilor ’90, printr‑o privatizare în genul MEBO al companiei de stat Navrom – în loc de fabrici, angajaţii de la Navrom au primit vapoare –, Gheorghe Bosînceanu vorbeşte deschis despre primii paşi pe care i‑a făcut în business. A avut vârsta, pregătirea, contactele, dar şi ceva bani cu care să intre în business. Bineînţeles că a avut şi şansă, iar aici Gheorghe Bosînceanu face referire la faptul că, într‑o perioadă în care băncile nici nu voiau să audă de creditare în baza unor planuri de afaceri, el a reuşit să convingă două bănci să‑l crediteze. Este vorba despre Bancorex şi Credit Agricole Lyonnais, de la care a obţinut, prin 1994–1995, 32 de milioane de dolari. Cu aceşti bani a reuşit să‑şi pună la punct flota sa, de opt vapoare, pe care o obţinuse în urma privatizării, dar şi să achite către statul român diferenţele pe care le mai avea de plătit pentru achiziţia navelor. Printre acestea era şi petrolierul „Biruinţa“, care a fost comandat de preşedintele Traian Băsescu. Navele erau însă vechi şi extrem de costisitor de operat. Diferenţele în exploatare între navele româneşti şi celelalte erau uriaşe.

Fost comandant de navă are multe poveşti de împărtăşit cu ceilalţi şi întâmplări din cei nouă ani de navigaţie. Şase ani dintre aceştia sunt petrecuţi pe mare. Astăzi el face o paralelă între furtunile de e mare şi criză economică prin care a trecut. Românul cu cele mai importante afaceri în shipping crede că furtuna este pe sfârşite, deşi la linia orizontului par că se adună alţi nori întunecaţi. Fostul comandant de navă Gheorghe Bosînceanu, astăzi proprietarul Şantierului Naval Constanţa, al Histria Shipmanagement (operator de nave), dar şi cel mai mare armator român, pare sa fi găsit cheia supravieţuirii în furtună. Deşi momentele în care vorbeşte despre afacerile sale sunt rare, Gheorghe Bosînceanu este cel mai important armator român, firmele sale avînd un număr de peste 3000 de angajaţi. Este administrator la mai multe firme de shipping şi proprietar al unei flote de zece petroliere. Deţine 51 % din acţiunile Şantierului Naval Constanţa. Averea şi modul în care a dobîndit-o a lăsat loc la multe discuţii şi au făcut din Bosînceanu unul dintre cele mai controversate personaje din Constanţa. În presă s-au făcut speculaţii pe tema privatizării Şantierului Naval. Unul dintre ziarele locale a publicat o serie de atacuri la adresa omului de afaceri, cu referire la modul în care a obţinut mai multe vapoare de la fosta companie de navigaţie Petromin. Bosînceanu mai are în proprietate trustul de presă Cuget Liber, în ultimii ani cotidianul constănţean trecînd prin mai multe schimbări de format. El s-a implicat şi în fotbal, cumpărând FC Farul Constanţa.  Despre poveştile din drumurile sale pe mare există mai multe articole. Aflat la început de carieră şi plecat cu navă, în trecere spre China, în aglomerată strâmtoare Malaca  (uneşte Marea Andaman cu Marea Chinei de Sud), omul de afaceri a avut nenorocul să fie acostat de două ambarcaţiuni. Cam 20 de piraţi au aruncat căngile şi s-au urcat la bord, au spart lacătele de la magazii şi au aruncat marfa în bărcile lor. „Nu avea rost să te iei de ei că scoteau armele. Tot ce trebuia să faci era să stai calm la locul tău“, povesteşte marinarul, care a repetat experienţa şi la Bangkok, pe fluviu. Bosînceanu mai spune că în cei nouă ani cât a navigat pe mare a fost atacat de piraţi de mai multe ori. Dar, în general, navigatorii de pe navele aflate sub pavilioanele statelor comuniste aveau un statut oarecum privilegiat. „Piraţii ştiau că nu avem nimic şi atunci nu ne căutau prin buzunare“, îşi aminteşte el.  Armatorul de Constanţa spune că una dintre cele mai lungi perioade petrecute de el pe navă a fost de cinci luni de zile. Traseul pe care actualul om de afaceri l-a parcurs a fost Constanţa-Bangkok-Shanghai-Singapore, dar şi returul. „Doar între Constanţa şi Bangkok făceam 21 de zile. Şi asta în condiţiile în care apele erau liniştite“. Riscurile pe care aceste drumuri pe mare le aduceau erau si in privinta propriei vieti. Recunoaste ca o data s-a temut foarte tare. Plecând cu nava din Shanghai, a reuşit să evite un taifun, dar fiind prins între doua atfel de furtuni, condiţiile erau foarte grele. „Am navigat timp de două săptămâni fără să ştim locul în care ne duceau valurile. Am văzut nave care se scufundau în apropiere de noi, dar nu aveam cum să îi ajutăm. Ne-am ghidat după stele, iar din datele culese am stabilit o destinaţie aproximativă“. In ceea ce priveste modul in care milionarul isi descrie afacerile, constănţeanul spune că în shipping trebuie să fii mereu prezent pe piaţă. „Nu eşti vizibil nu exişti”.

În privinţa hobby-urilor, omul de afaceri a cumpărat echipa de fotbal preferată- FC Farul Constanta şi s-a implicat în modernizare întregii baze sportive a clubului constănţean.

Milionarul se fereşte să pronunţe că este proprietarul celor zece nave pe care le operează. Consideră că important este să se retina că este singurul operator român de nave maritime. Astfel el lasă să se înţeleagă că este cel mai mare armator român.

Gheorghe Bosînceanu susţine că poate oricând să arate cum a făcut şi ultimul dolar. Aşadar, prefer transparenţa în ceea ce priveşte afacerile sale, şi investiţiile pe care le face. Banii săi sunt strânşi în baza muncii sale, iar aşa cum se declară, să fii armator înseamnă sa munceşti 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Gheorghe Bosînceanu într adevăr are tot timpul birourile ocupate, iar această este o dovadă că munca şi implicarea sunt şi în cazul acestuia contribuţii importante constituirea averii pe acre în prezent o deţine.

Site-uri:

http://www.sansabuzoiana.ro/sansa_fotbal_adversari.html?aid=13069

http://www.ziuaconstanta.ro/stiri-calde/stiri-calde/gheorghe-bosinceanu-pot-sa-arat-cum-am-facut-si-ultimul-dolar-33572.html

http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Piratii_si_taifunurile-mai_stresante_decat_criza_pentru_Gheorghe_Bosinceanu_0_344366019.html

http://www.sansabuzoiana.ro/sansa_fotbal_adversari.html?aid=13069

http://www.realitatea.net/ultimul-amiral-gheorghe-bosinceanu-plus-unde-a-disparut-flota_795871.html

http://www.forbes.ro/Gheorghe-bosinceanu_0_580.html

http://moneyexpress.money.ro/articol_21532/cover_story__gheorghe_bosinceanu___ultimul_amiral.html

http://www.money.ro/ultimul-amiral–gheorghe-bosinceanu–plus–unde-a-disparut-flota_835591.html

 

Povestea lui Ilie Carabulea

de Florentina Vârtejanu

Avere: 200 milioane de euro
Vârsta: 64 de ani
Reşedinţă: Sibiu
Domenii: transport, turism, bancar, asigurări, imobiliare

 

Ilie Carabulea este născut în 14 aprilie anul 1947, sat Fântânele, Sibiu. El povesteşte că în anii ‘90 a făcut comerţ cu rulmenţi pe pe ruta Sibiu- Instanbul şi că de aici i-au ieşit şi primii dolari. Recunoaşte că a avut şi o informaţie care s-a dovedit a-i fi foarte utilă în timp: preţurile camioanelor urmau să se dubleze în câteva luni. A considerat momentul oportun pentru începerea unei activităţi de transport de marfă, a cumpărat un camion cu 460.000 de lei şi a fost chiar şi el însuşi şofer pe camion. Primul camion cumpărat a fost un Roman, diesel de zece tone cu care transporta mărfuri nealimentare. Primul transport a fost de scaune, de la o firmă din Brăila, până în nordul Germaniei, lângă Dortmund. A angajat un şofer şi împreună cu acesta conducea până în Germania, pentru început. Era o necesitate şi o plăcere. În 1992 mergea cu cinci autobuze, din care două proprietate şi nu avea şoferii necesari. Câteva luni mai târziu, Carabulea a primit din nou o informaţie valoroasă, în legătură cu industria transportului internaţional de persoane. S-a hotărât să intre şi în acest domeniu. A cumpărat un autobuz, pentru care a obţinut autorizaţie pe ruta România-Germania. „Tin minte ca, la prima cursă, am aşteptat foarte multe femei care mergeau la muncă în Germania. Am cumpărat multe buchete de flori, dar au venit doar patru femei. Am rămas cu florile.”, a povestit, râzând, Ilie Carabulea. La următoarele curse însă, autobuzul s-a umplut, iar firma s-a dezvoltat apoi din ce în ce mai mult. Drumul către succes nu a fost atât de uşor nici pentru cunoscutul om de afaceri. Îşi aminteşte acum că s-a trezit la un moment dat cu datorii la bancă de peste 26 de milioane de lei, lucru care i-a dat insomnii la vremea respectivă. După ce a observat că pe piaţă românească s-au dezvoltat mai multe bănci, s-a hotărât să înfiinţeze Banca Carpatica. De-a lungul timpului a făcut  numaroase investiţii în domeniile imobiliar, asigurări, bancar. Anul 2008 a reprezentat o provocare de a găsi soluţii şi mijloace de a combate criza economico- financiară. Printre efectele negative se enumera şi scăderea numărului de angajaţi.

Cunoscutul om de afaceri se descrie pe  sine, prin declaraţiile făcute ca fiind o persoană conştiincioasă, care nu poate dormi din cauza problemelor. „Nu puteam nici să dorm din cauza asta. Dormeam câte două ore pe noapte. Ţin minte că era pe atunci o rubrică în Adevărul, cu omoruri şi violuri. O citeam tot timpul noaptea, pentru că nu puteam dormi. Am făcut atunci nişte greşeli pe care, dacă le-aş face acum, n-aş scăpa atât de uşor.”

Milionarul este de părere că “la un moment dat apar nişte idei care te poziţionează pe locul de a transmite un mesaj social, de a face ceva, să laşi ceva în urma ta, să faci ceva bun, să faci ceva mai bun decât s-a făcut până azi.”Ilie Carabulea consideră ca prin înfiinţarea firmei Atlasib face ceva bun”, oferind până la şapte mii de locuri de muncă. Compania Atlasib este cel mai mare transportator internaţional de persoane din România.

E adevărat că este prezentat de multe ori în media ca fiind “cel mai puternic om de afaceri din Sibiu”, însă nu consideră că aşa stau lucruile. El se descrie ca fiind” unul dintre bunii sibieni care au drept crez promovarea societăţii româneşti pe teritoriul judeţului Sibiu, în topul firmelor de succes”.

Ilie Carabulea spune despre el că a repurtat succese pe bază unei munci intense, astfel încât să poată acoperi o rază cât mai largă din preocupările firmelor pe care le conduce. “O zi de muncă începe de dimineaţă, cel târziu cu oră 7, şi se termină foarte târziu, întrucât atunci când îţi dedici atenţia problemelor curente şi de perspectivă ale firmelor, te identifici cu acestea şi până nu găseşti soluţiile necesare momentului, nu poţi să te despărţi de ziua respectivă.” El crede că este foarte importantă această manieră de lucru şi o susţine pentru a fi adoptată de orice investitor. Consideră ca fiecare zi aduce o altă stare de lucrui, alte probeleme care necesită soluţionare. Trebuie să rezolvi problemele întâmpinate în ziua respectivă, alfel roişti că a două zi să se dubleze. Carabulea lucrează şi în week-end.  Şi directorii lui vin de multe ori pentru că atunci au timp să pună la punct strategiile de business. Adică o afacere de peste 200 milioane de euro, cu 6.900 de angajaţi cu carte de muncă şi 3.100 cu convenţii civile de prestări servicii, respectiv de mandat (la asigurări).

Omul de afaceri sibian e cu zâmbetul pe buze chiar şi când spune că, în condiţii de criză, afacerile (în special pe partea de transport) i-au scăzut cu circa 10%, iar acţiunile Băncii Carpatica, unde e acţionar majoritar, au scăzut şi ele pe Bursă. Despre familia sa este rezervat în declaraţii şi nu oferă informaţii cu privire la aceasta.

Cred că milionarul a reuşit să îşi dezvolte afacerile şi să strângă o avere demnă de notat în topul celor 300, însă fără o viziune largă asupra lucruilor. Faptul că a tot schimbat domeniile de activitate şi de investiţie relevă acest lucrul. Totuşi, numeroasele investiţii au avut şi roade considerabile, însă cred că sunt de menţionat şi faptul ca încrederea în compania sa de asigurări este foarte mică, dar şi că probitatea sa în societate este una dubioasă. Articolele din presă care acordă detalii despre afacerile sale sunt numeroase, însă majoritatea nu îi creează o bună imagine. Recunoaşte că a avut şi procese cu jurnalişti şi susţine că îi urăşte pe cei care nu sunt corecţi şi prezintă trunchiat realitatea. Se pare că munca pe care o depune şi implicarea în afacerile proprii le face din pasiune pentru acele proiecte. Nu este vorba despre bani ci despre dezvoltarea continuă a unui concept.

 

 

Site-uri:

http://www.citynews.ro/sibiu/interviu-11/video-carabulea-primii-dolari-din-rulmenti-de-la-istanbul-63310/galerie-video-7510/

http://www.primm.ro/430_ilie-carabulea–presedinte–grup-financiar-carpatica.html

http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/45876-Interviu-Ilie-Carabulea-In-2011-trebuie-sa-mai-stam-locului-si-sa-definitivam-investitiile-pe-care-le-avem.html

http://www.adevarul.ro/financiar/profil/Ilie-Carabulea-franeaza-dezvoltarea_0_22198414.html

http://www.forbes.ro/Ilie-carabulea_0_577.html